LEGENDA DREAM CATCHER-ului

 "Studiile sunt de acord ca visam cu totii, indiferent daca ne amintim sau nu. Daca faci parte din prima categorie, probabil ca uneori te intrebi, mai ales in cazul viselor ciudate, ce le-a generat si daca au o semnificatie. Iar aceste intrebari nu sunt de azi de ieri, interpretarea viselor regasindu-se in multe culturi, credinte si religii, devenind chiar obiect de studiu psihologic (Freud si Jung de exemplu le priveau ca pe manifestari ale subconstientului).

   Pentru indienii americani, visele sunt strans legate de suflet si imprima cursul vietii. Parte importanta a culturii Ojibwe sau Chippewa (unul dintre cele mai bine reprezentate triburi), visele indeplinesc roluri multiple: pot fi profetice, pot arata solutia intr-un moment dificil, se spune chiar ca nici un nou-nascut nu-si primea numele inainte ca acesta sa fie indicat in vis persoanei care urma sa-l numeasca.

   Poate ca din aceasta mentalitate a derivat si dorinta de a influenta visele, pastrandu-le pe cele “bune” inlaturandu-le pe cele “rele”. Iar aici intervine dreamcatcher-ul. Si voi folosi in continuare acest termen, din moment ce traducerea “prinzator de vise” imi suna oribil.

   Etnografa Frances Densmore a documentat in 1929 obiceiul Ojibwe de a proteja somnul copiilor cu ajutorul dreamcatcher-ului. Aerul noptii este plin de vise. Cele frumoase sunt clare, limpezi si isi gasesc usor calea spre cel care doarme, in timp ce visele urate, confuze, se incurca in urzeala similara unei panze de paianjen si raman prizoniere, disparand odata cu primele raze de soare.

   Dreamcatcher-ul original era format dintr-un inel de lemn (circular sau in forma de lacrima) care inrama panza de paianjen si era decorat cu pene care sa ajute alunecarea viselor in mintea celui adormit.  Acestor componente li s-au adaugat ulterior margele (simbolizand paianjenul sau visele bune), pietre (care au preluat rolul penelor) si varfuri de sageata (simbolizand o protectie crescuta sau indicand cele 4 directii din care bate vantul aducator de vise).

   De la Ojibwe, dreamcatcher-ul a migrat mai intai spre tribul vecin, Lakota, raspandindu-se apoi si devenind o traditie a indienilor americani. Tot de la cele 2 triburi ajung pana la noi 3 legende ale aparitiei dreamcatcher-ului.

   In prima legenda Ojibwe, dreamcatcher-ul a fost oferit de un paianjen femeii care si-a impiedicat nepotul sa-l ucida si sa-i distruga panza. In semn de multumire, i-a tesut o panza magica, o legatura intre ea si luna, care sa o protejeze in timpul somnului si sa o fereasca de visele urate.

   A doua legenda Ojibwe ne poarta spre vremuri stravechi, in care toate clanurile Ojibwe traiau ca o singura natiune in Insula Testoaselor, iar Asibikaasi (femeia paianjen), era protectoarea lor. Atunci cand triburile au inceput sa se raspandeasca in toate colturile Americii de Nord, Asibikaasi a invatat femeile sa faca dreamcatchers, pentru a-si proteja singure familiile.

   Legenda Lakota vorbeste despre viziunea unui sef de trib, caruia spiritul Iktomi i s-a aratat in trup de paianjen si i-a oferit ca mijloc de protectie panza tesuta intr-un cerc de lemn. Inelul simboliza cercul vietii, trecerea prin stadiile de maturizare de la copil la adult, apoi batranetea. In fiecare dintre aceste etape, alegerile individuale sunt influentate de un cumul de forte, bune si rele. Cele rele te vor duce in directii gresite si te vor rani, interferand cu armonia naturii si invataturile “Marelui Spirit”. Spre deosebire de variantele Ojibwe, in aceasta acceptiune panza de paianjen avea rolul de a pastra captive visele si ideile bune, in timp ce vantul noptii le indeparta pe cele rele, pe masura ce cadeau prin centrul panzei.
O a patra poveste (nu o voi numi legenda pentru ca am gasit-o intr-un singur loc si nu-mi este clar cui ii apartine: http://www.motherbird.com/dreams.htm) merita amintita pentru ca reflecta foarte bine conceptul de armonie aflat la baza acestui simbol. In vremuri de demult, copiii au inceput sa aiba vise urate, pe care si le povesteau intre ei, devenind din ce in ce mai nefericiti. Ingrijorati, parintii au cerut ajutorul samanului care le-a promis ca va intra in lumea viselor, cautand o solutie. Cele 4 spirite-elemente (aerul, apa, focul si pamantul) cunoasteau deja problema oamenilor. Vantul le purtase cuvintele catre celelalte elemente, iar cum toate iubeau copiii, isi doreau sa ii vada din nou fericiti. Au visat impreuna cu samanul mult timp, au descoperit ca aerul poate purta visele copiilor, pamantul le poate pastra in cercul lui, apa le poate separa pe cele dorite de cele nedorite, iar focul le poate arde pe cele rele, folosind razele soarelui de dimineata. Dar mai lipsea ceva: visele purtate de aer trebuiau prinse, si oricat de mult s-au gandit, nu au gasit o rezolvare. Dar paianjenul le urmarea eforturile din umbra. Asa cum elementele naturii ii faceau posibila viata, asa le va ajuta si el sa readuca bucuria copiilor, tesand panza din care numai visele bune vor putea trece mai departe spre cel care viseaza.

   Revenind in zilele noastre, iubitorii dreamcatcher-ului sustin ca acesta ne ajuta sa ne amintim visele, iar diametrul cercului din centrul panzei arata nivelul schimbarilor pe care le vom experimenta in decursul vietii. De asemenea, desi poti cumpara un dreamcatcher, recomandarea este sa-l construiesti singur (nu e complicat si exista tutoriale online) si sa-l atarni aproape de pat, intr-un loc expus razelor soarelui.

   Vise placute!" 

( textul a fost preluat de aici http://www.raftulcuidei.ro/legendele-unui-dreamcatcher-visele-si-panza-de-paianjen/)